Think of a time when you or someone around you tried to make something better: at school, in your community, in a virtual community? What happened, and what did it teach you about change?
Simțul dreptății a fost dintotdeauna umbra mea. M-a urmărit agale peste mări și țări. Așa am ajuns să-mi cunosc vocea cel mai bine, făcând dreptate. Dacă un coleg se împiedica de insultele vreunui profesor, daca vreo vânzătoare de la magazinul din colț jignea bătrâna din fața mea sau dacă băieții din clasa nu le permiteau fetelor să se joace fotbal împreună cu ei, eu îi dădeam frâu liber glasului meu să-și spună of-ul. Așa a fost mereu și așa sper să fie. Am fost numită “obraznică”, “avocata poporului”, “nerespectuosă”, “gură spartă”, dar nu am regretat vreodată ca mi-am aprins scânteia prin cuvinte. De multe ori nu eram privită cu seriozitate, copil fiind, însă timpul a arătat tuturor că nu am fost un copil meobrăzat, ci doar o voce ce-și dorea sa fie auzită fara a striga.