Think of a time when you or someone around you tried to make something better: at school, in your community, in a virtual community? What happened, and what did it teach you about change?
Simțul dreptății a fost dintotdeauna umbra mea. M-a urmărit agale peste mări și țări. Așa am ajuns să-mi cunosc vocea cel mai bine, făcând dreptate. Dacă un coleg se împiedica de insultele vreunui profesor, daca vreo vânzătoare de la magazinul din colț jignea bătrâna din fața mea sau dacă băieții din clasa nu le permiteau fetelor să se joace fotbal împreună cu ei, eu îi dădeam frâu liber glasului meu să-și spună of-ul. Așa a fost mereu și așa sper să fie. Am fost numită “obraznică”, “avocata poporului”, “nerespectuosă”, “gură spartă”, dar nu am regretat vreodată ca mi-am aprins scânteia prin cuvinte. De multe ori nu eram privită cu seriozitate, copil fiind, însă timpul a arătat tuturor că nu am fost un copil meobrăzat, ci doar o voce ce-și dorea sa fie auzită fara a striga.
workshopul “my first european moment” , când am livrat la mine în clasă/bibliotecă și am reușit să le captez atenția și să le transmit informații relevante pentru viitorul nostru. discuțiile și activitățile au devenit tot mai antrenante și interactive, participanții înțelegând importanța implicării active la viața democratică
a fost un sentiment de împlinire foarte mare când puneau întrebări și ulterior mi au trimis poză cu spatele buletinului ca s au dus la vot pt europarlamentare. acest lucru a fost o dovada concretă ca mesajul a ajuns unde trebuia, respectiv la inima.
pe mine m a invatat ca orice idee merita explorata și ca nicio intrebare nu este greșită, dar și ca informația, implicarea și comunitatea înseamnă putere și trebuie cultivate.
În calitate de coordonatoare a Clubului de Wellbeing al liceului, am învățat că orice schimbare, oricât de mică, stârnește mereu emoții amestecate. Când am propus prima dată ideea unui workshop pe tema “Burnout-ului”, unii profesori au fost sceptici – se întrebau dacă astfel de activități chiar ajută elevii sau dacă nu cumva pierdem timp prețios de la ore. Chiar și unii elevi au privit inițiativa cu neîncredere.
Dar, pe măsură ce am început activitățile: discuții despre stres, jocuri de echipă, colțuri de relaxare – am văzut cum atmosfera s-a schimbat. Cei care la început priveau cu teamă “schimbarea” au începu să se destindă și să vorbească deschis despre ce simt. Am înțeles atunci că oamenilor nu le e frică de schimbare în sine, ci de pasul în gol pe care îl presupune necunoscutul.
Asociatia Be Teen din care eu fac parte a inceput un nou proiect,EduNet Space,care reprezinta o schimbare foarte mare in judetul Gorj,fiind primul muzeu de stiinta din judetul nostru unde urmeaza sa sustinem ateliere cu copiii din scolile din judet,incercand sa punem foarte mult in lumina copiii din mediile defavorizate,din zonele rurale,pentru ca ne dorim foarte mult sa producem o schimbare in comunitatea lor.
Eu sunt ambasador in cadrul acestui proiect,cu alte cuvinte ma ocup cu strangerea de fonduri,astfel am fost nevoita sa incerc sa conving oamenii din jurul meu sa doneze pentru a lua si ei parte la aceasta schimbare.La inceput oamenii au fost foarte sceptici,eu nu prea aveam sperante ca voi reusi sa mi ating targetul,dar cu timpul si cu ajutorul insistențelor mele,am reusit sa conving persoanele respective sa ofere un mic ajutor,astfel am invatat ca schimbare nu este usoara,nici rapida,ci necesita timp si perseverenta.
Anul trecut, în timpul campaniei pentru Consiliul Elevilor, pentru ca trebuia sa fac o campanie in care sa ma promovez, am inceput cu cea mai banala propunere care la început, a stârnit râsete în rândul colegilor. Nu venisem in fata lor sa le promite activități spectaculoase, ci ceva mult mai simplu: băi curate, hârtie igienică și săpun tot timpul. Mulți au considerat ideea prea banală, spunând că sunt „probleme minore” și că un reprezentant al elevilor ar trebui să se ocupe de „lucruri mai importante”.
Totuși, după ce campania s-a terminat și am continuat să ne confruntăm cu aceleași condiții neplăcute, unii dintre cei care radeau au realizat că aveam dreptate. Schimbările mari încep, de fapt, cu cele mici.
Acea întâmplare m-a învățat că nu trebuie să subestimăm puterea ideilor simple. Uneori, ceea ce pare nesemnificativ la prima vedere este exact genul de schimbare care face școala un loc mai bun pentru toți.
Eu am încercat să fac o schimbare in cadrul instituției de învățământ în care am absolvit clasele primare și gimnaziale prin implicarea mea absolută în activitățile care presupuneau strângeri de fonduri și desfășurarea spectacolelor si programelor pentru copii și tineri cu dizabilități aflați in centre specifice, încă din clasa a VI a. Eu, alături de domnii profesori coordonatori din consiliul de administrație, ne ocupam de gestionarea si punerea in practică a acestor activități pentru care, eu, nu doar ca strângeam fondurile, ci și participam și interacționam constant cu grupurile aflate in cauză, iar acest lucru ne a făcut sa creem legaturi puternice pe care le mentinem si in prezent, ceea ce denotă faptul ca am procedat corect si imi aduce o stare de fericire si de liniste care nu se poate compara cu nimic altceva.
În scoala noastră am încercat să facem un proiect pentru a reduce deșeurile din școală, printr-un sistem mai bun de reciclare a hârtiei și al plasticului. La început, nu toată lumea a fost interesată sau atentă, dar după ce am explicat beneficiile și am implicat elevii în organizarea cutiilor și a afișelor informative, proiectul a început să funcționeze. Am învățat că schimbarea nu se produce instant, ci necesită răbdare, comunicare clară și implicarea oamenilor potriviți.
- Un moment in care cineva încearcă sa faca ceva in comunitate, este atunci cand se fac strangeri de fonduri, alimente, haine, in general in jurul sărbătorilor si distribuie cele stranse familiilor greu incercate din oras sau imprejurimi. Pe mine tipul acesta de activitati ma ajută sa inteleg mai bine lumea din jurul meu si sa reusesc sa empatizez cu cei din jur, reusind de oricate ori am posibilitatea sa ajut pe cei in nevoie. Invatandu-ma ca schimbarea porneste de la fiecare dintre noi.