Lessons from the European Capital of Culture: what brought Matera 2019 its victory?

Available in: :gb: English / :ro: Romanian

:gb: English version

Last October, a jury made of European Union experts announced the latest European Capital of Culture: Matera in Basilicata, south Italy. As any city taking its candidacy seriously, the Matera 2019 team had started to work ever since 2008 and during the race it came to surpass twenty other Italian cities.

Having worked with Matera 2019 over the last years as part of the Edgeryders global network, helping implement the unMonastery pilot and running two Living on the Edge international events on site, I have witnessed great work. Luckily, I was able to peek inside as well, beyond what the PR of any such candidacy campaign would allow. And I’m glad I had the chance, now that this phase of Matera’s journey is over, to sit down for lengthier conversations with @rossellatarantino, @NicoBis, @RitaO and others. There’s some things I picked up as major strong points of their competitiveness:

The ECOC title is awarded for a vision of the future that is actually convincing.

Matera is one of Europe’s oldest settlements (the Sassi caves date back to 9000 years and some are still inhabitable!) and has spectacular aesthetics. But this is far from winning you the lottery, as the experience of cities comparable in beauty, some even true tourism factories, shows (Venice and Pisa didn’t make the shortlist). What’s more, Matera faces serious challenges: high youth emigration rates, ageing population, historical conservatism and a tourism economy relaunched in mid nineties only, after decades of abandonment of the historical city. Culturally, Matera has been isolated over the last years, being predominantly a consumer of culture.

What appears to have impressed the jury is the strength of the program, based on the idea of a profound democratization of local cultural production, parallel to revitalizing the heritage. The city looks willing to fully open itself towards Europe through radical innovation, which is not just a promise but is based on having been socialized during the last years through pilot projects and real partnerships (ex Living on the Edge, unMonastery, Coderdojo ). At the same time, Matera is “smart” enough to acknowledge the role of technology in approaching cultural future(s). Over the past years it became an open data leader in Southern Italy and through ECOC is committing to digitalize all cultural archives, releasing them under creative commons licenses, therefore moving ahead as a cultural platform for Europe’s whole South. The fact that these are mostly driven by grassroots citizenship really makes one believe in its proposal for a horizontal, true participatory culture.

The Open Future slogan is inspired from the open source philosophy, and Rossella explains how everyone could participate in the cultural process, and this could be also a new challenge for most cities, because they can produce cultures and not only buy cultures from the big cities, and in some forms I think that this culture was applied in our process – a lot of citizens took part in it.

The citizens’ support is not a default, nor is it unconditional. They want to be involved.

With 50 permanent volunteers, a web community with hundreds of active participants, and hundreds other partners and collaborators, Matera signaled it is pursuing a collective transformation, not just at city level - it was supported by the entire Basilicata region, including the other major province, Potenza. So you have city of 60000 representing in fact 600 000. I found it illustrative and meaningful how many people built a cultural caravan and walked, biked, even horse rode 150 kilometres in a week to show solidarity and support for the city.

I think it was really democratic because we didn’t work with the big players who have a sort of culture monopoly, but we worked with citizens, and all the people who like to have a stance, to have something to give and also to take. We had a very strong institutional support, but at the same time we had a lot of freedom in the management, in the strategy, in drafting the cultural program, and I think that this keeps a lot of trust in the future, also trust in each other; also a new change in the South, because South is afflicted by skepticism that nothing can be done because there is no clear identification of people who are able: there is always some bribe, and now we give all the people a possibility to propose and to implement these ideas. This was a strong message (Rossella Tarantino, program manager).

Nico said something similar: I think the Jury felt this candidate city like a dream of a southern Italian region that needs to dream, and to run.

You can’t implement the program, and therefore can’t win without a strong commitment from your governments.

I was very surprised to learn that the financial prize the European Commission awards to the winning city is way much lower than the program budget. To give you an idea, Matera will get 1.5 million euros from EU, while the amount pledged by the local city council and regional council is 30 million. And that pledge, according to Rossella, won them a great deal of credibility: There was a good delivery mechanism; our visionary program was built on solid foundations – money and good governance. We worked closely with the regional administration and they didn’t just put in money for some events, they studied with us and tried to see which is the financial feasibility of the projects; we defined a binding financial agreement which puts aside 30 million euros, so the program is partly already funded and we worked closely for these objectives also because this was our plan B. This is a very fierce competition and only one [city] could win; so we have to take the responsibility to give people something even if we don’t win. We gave them the certainty that this program could be realized whatever the result was.

The Matera people indeed seemed convinced, as thousands gathered in a local square the evening that the EU announced the decision, for a party called “What happens, happens” (Comunque Vada in Italian). And it sure happened:

Thank you Rossella, Nico and everyone in the Matera 2019 team who cared to talk to me about this.This post was initially written for a Romanian audience, in Romanian, in the context of various cities running for ECOC 2021. Do excuse the (sometimes) pedagogical tone, it may be the result of translation and some sort of national bias.

##:ro: Romanian version

În octombrie, un juriu de experți ai Uniunii Europene a desemnat cea mai nouă capitală a culturii, orașul Matera din regiunea Basilicata, în sudul Italiei. Ca orice oraș care își ia în serios candidatura, Matera a pornit demersurile încă din 2008 și a surclasat douăzeci de orașe italiene în cursa pentru titlu.

În ultimii ani am avut ocazia să vizitez orașul și să colaborez cu echipa Matera 2019: cu rețeaua globală din care fac parte, EdgeRyders, am gândit și implementat un proiect al candidaturii (un spațiu de co-living și co-working, unMonastery ) și două evenimente internaționale la fața locului. Am văzut un parcurs demn de laudă. Spun asta pentru că am apucat să trag cu ochiul și în interior, dincolo de ce înseamnă PR-ul dosarului de candidatură. După multe conversații personale, cel puțin trei lucruri, cred eu, au fost esențiale în competiție.

Se premiază o viziune convingătoare asupra viitorului oraș

Matera e unul din cele mai vechi așezăminte europene (peșterile calcaroase din orașul vechi datează de acum 9000 ani și unele sunt încă locuibile!) și are o estetică spectaculoasă. Însă nu te califică nimeni pe „ochi frumoși”, cum s-ar zice, dovadă fiind faptul că orașe cu date similare și chiar adevărate fabrici de turism (Veneția, Pisa) nu au intrat nici măcar pe lista scurtă. Mai mult decât atât, orașul are probleme serioase: rată mare de emigrație a tinerilor, îmbătrânirea populației, conservatorism istoric și o economie de turism relansată abia la mijlocul anilor ’90, după decenii în care orașul vechi a fost abandonat forțat și lăsat în paragină. Cultural, Matera a fost izolată în ultimii ani, fiind un oraș de provincie predominant consumator.

Ceea ce pare să fi convins juriul a fost ideea de profundă democratizare a producției culturale, în paralel cu revitalizarea patrimoniului. Matera e dispusă să se deschidă fundamental spre Europa prin inovație radicală, cu care s-a socializat deja prin proiecte pilot și parteneriate reale (ex Living on the Edge, unMonastery, Coderdojo ). Totodată e destul de “smart” ca să recunoască rolul tehnologiei în abordarea culturii. În ultimii ani, Matera a devenit lider în Sudul Italiei pe zona de date deschise (open data) și va transfera toate arhivele culturale în spațiul digital, cu licențe libere cu tot, pentru a deveni principala platforma culturală din sudul Europei. Faptul că inițiativele sunt revendicate în totalitate de cetățeni e primul exemplu de cultură participativă și orizontală care stă la baza dosarului.

Sloganul Open Future se inspiră din filozofia open source, iar Rossella Tarantino, manager de programe, spune despre el căimplică cunoașterea împărtășită, astfel încât toată lumea participă în procesul cultural. Asta poate fi o provocare pentru cele mai multe dintre orașe, înseamnă că ele pot produce cultură și nu doar consuma cultura orașelor mari. Această cultură s-a regăsit și în procesul nostru, foarte mulți cetățeni au fost implicați.

Sprijinul cetățenilor nu e gratuit, ei vor să participe în mod real

Cu cincizeci de voluntari permanenți și o comunitate web cu sute de participanți activi, pe lângă alte sute de parteneri și colaboratori, Matera a știut să semnaleze că își dorește o transformare colectivă, nu doar la nivel de oraș – a fost sprijinită de întreaga regiune Basilicata, incluzând cealaltă provincie importantă, Potenza. Un oraș de 60 000 locuitori a reprezentat deci 600 000. Mi s-a părut emoționant cum o caravană culturală cu mii de persoane a parcurs pe jos, pe biciclete, chiar pe cai, un traseu de 150 kilometri într-o săptămână în semn de solidaritate cu Matera.

Cred că procesul nostru a fost realmente democratic pentru că nu am lucrat cu marii jucători care dețin un soi de monopol asupra culturii, ci am lucrat cu cetățeni, cu toți aceia care își doresc să se implice. Am avut un sprijin instituțional foarte puternic, dar în același timp am avut multă libertate în managementul candidaturii și cred că asta creează multă încredere în viitor și încredere în cei din jur. De asemenea produce o schimbare în Sud, pentru ca Sudul Italiei e cuprins de scepticism, de ideea că nu se poate face nimic pentru că nu se știe cine e într-adevăr capabil: întotdeauna apare ideea de mită, iar acum noi le dăm oamenilor posibilitatea să propună și să implementeze idei. Acesta a fost un mesaj puternic. (Rossella Tarantino, manager programe)

Nico, un tânăr implicat voluntar în proiect, mi-a spus același lucru: cred că e important pentru juriu faptul că într-adevăr toată comunitatea, foarte multe persoane au realizat proiecte și s-au implicat; nu doar din Matera, dar și din Basilicata (regiunea). Cred ca juriul a perceput orașul ca pe un vis al regiunii din sudul Italiei care vrea să meargă înainte.

Fără alocare de buget semnificativ din partea instituțiilor nu ai cum să-ți duci la îndeplinire programul

Știați că finanțarea pe care Comisia Europeană o direcționează direct către orașele câștigătoare e minoră comparativ cu cât contribuie bugetele de stat? Ca să vă faceți o idee, Matera va primi nu mai mult de 1 milion și jumatate de euro pentru activități în jurul 2019, în timp ce guvernul local și regional s-a angajat ferm să ofere aproape 30 milioane. Rossella e cât se poate de clară în această privință:A fost vorba de un bun mecanism de livrare. Programul nostru vizionar a fost construit pe fundații solide – bani și guvernare de calitate; bani insemnând că am lucrat îndeaproape cu administrația regională și au făcut mai mult decât finanțeze evenimente: au studiat cu noi și au încercat să vadă care e fezabilitatea financiară a proiectelor; am definit un acord financiar prin care s-au pus deoparte 30 milioane de euro, astfel încât programul 2019 e deja finanțat parțial, și am lucrat împreună pentru acele obiective creând un plan B. Competiția e acerbă și numai un oraș putea câștiga, așa că ne-am responsabilizat să oferim oamenilor ceva chiar și dacă nu câștigăm. Le-am dat certitudinea că acest program se va putea realiza indiferent de rezultatul competiției.

Cetățenii se pare că au înțeles asta, și s-au strâns cu miile într-o piață în seara anunțării deciziei finale. Party-ul s-a numit “Ce va fi, va fi!” (in italiană Comunque vada), și uitați ce-a fost

Has Likes

What the evluation jury said

"It sees the future not as one concentrating major institutions in a handful of cities but by leveraging existing institutions to mobilise the greater number of people and motivating them to generate culture. They see Matera as “a starting point for a grassroots movement for renewal in Europe”. Here’s the full report, courtesy of @ilariadauria.