How to help 600 kids in foster homes through a network of 360 volunteers built in one year

Available in: :gb: English / :ro: Romanian

:gb: English version

Ajungem MARI (Growing Great) is a love-child Prince Charming. Prince Charming because he grew in one year as much as others do in seven – today, 360 volunteers from 5 cities carry, week by week, the beautiful and difficult task of encouraging children in foster care to “GROW GREAT.” Love-child because it was the result of an unfortunate conjuncture and yet a great desire to help children.

In short, Ajungem MARI is the educational program through which institutionalised kids take part in interactive courses such as Romanian, Math, English, Music, Dancing, Theatre, Plastic Arts and Health Education; they get the chance to visit exhibitions, shows, movies or parks, to visit work places and discover what they would like as a future profession. They get the chance to go to personal development camps and to spend time with volunteers that become their role models and motivate them to “grow great.”

A kick in the butt is a step forward. Or the resources you already have around you.

We came up with the name merely two hours after we got the project idea, on June 8, 2014 at the Femei pe Matasari street festival.

For two weeks, ever since I had handed my resignation, I had been working hard to launch an ample project dedicated to underprivileged kids, in collaboration with an association I believed in. It was a project meant to have a bigger impact than the one I used to coordinate for the other NGO that had hired me, where 200 volunteers were teaching English using interactive methods. I had left because even though I loved the project and the volunteers, I was feeling that these kids needed more than two hours per week.

The enthusiasm of the launch turned abruptly into disappointment when, because of senseless egos, the organisers gave up on the project and disappeared from their own event. I was left confused alongside the volunteers who had followed me from one organisation to another, now thinking about how unfair the story had ended.

That evening was, in fact, the beginning. “What do you mean we won’t make the projects? We’ll make them anyway!,” the volunteers encouraged me. An old friend who came to help me and had promised me two financings told me that I still had her support if I managed to find a legal frame of action. A friend from high school assured me that I can run the projects through his association. Moreover, someone sitting at the table next to ours who was managing the third financing project that we had applied for heard our brainstorming and assured us that the financing would exist. Among these assurances fuelling our confidence in the program we came up with a name: Ajungem MARI (Growing Great). Three hours of work, three financing projects, a group of valuable volunteers and a promising launch at the Street Delivery festival coming up in event 4 days – more than enough time to come up with a site, a logo and a promotional strategy.

The essential resource: people

The work that we do requires empathy, patience and energy – ingredients that, no matter how big the budget, cannot be purchased. If there is anything like a recipe of success at Ajungem MARI, the key resource are people, by far.

To reach to 600 children in foster homes took a lot of work of coordination, communication and work. In the first months we concentrated our efforts to seal partnerships with Child Protection, starting projects and raising the first funds to ensure our projects. At the same time we developed the ability to coordinate the volunteers, whose number grew fast – from 70 people during the summer to 160 in autumn and 200 today, only in Bucharest. Next to them we count the 160 volunteers from other 4 cities around the country. High school kids, college students, employees – they all have in common the fact that they perform amazing things each week for institutionalized children.

Events, fundraising and building a community

Visibility is important for the initiatives that are supported by the enthusiasm that drives people to become volunteers. This is the reason we often take part in events that bring people in the streets or… on the stage. We participated at education fairs, but also at many other festivals – InTransylvania, PadinaFest, BurgerFest, Femei pe Matasari and Street Delivery.

Fundraising is, besides the main financing source, an occasion to build a community of people of good will who support the cause in more ways than strictly financial. By meeting our team and seeing what we do, other people come to wish to help in any way they can – with ideas, recommendations, endorsement, advice, invitations and so on.

It is wonderful how, whenever we feel overwhelmed, there is always an impulse from the extraordinary community built around Ajungem MARI: somebody considers supporting the cause by running a marathon, organising a charitable dinner, donating the profits from photography, improvisation workshops or even stand-up comedy shows. Next week, for instance, an artist is donating us henna tattoos, some nice people race each other in a kayak competition (the invitation is open, by the way), and next days we organise a charitable event with pancakes. :smile:

What’s next: sustainable expansion

The program expands with the help of our local coordinators around the country, and in Bucharest we managed to consolidate a team full of dedicated volunteers. They coordinate by themselves two projects that work exceptionally without the help of the main team, caught with plenty of other tasks. In “Explorer for a day,” 10 people have organised over 40 activities outside the foster homes with the children since the beginning of the year. Recently we’ve started the “Dare to dream!” project which consists of professional orientation meetings for the children, together with mentors from various fields of activity.

New projects, new events and ideas appear every day at Ajungem MARI and I realise that we can do more of them, and better. During this year we have learned that there are extremely low chances for something that we have in mind to be truly impossible to achieve.

It is possible to manage it all: events, communication, partnerships and accounting papers, contracts and financing. You can learn everything by taking it one step at a time and by asking for help where you can’t seem to find a way. Just don’t start by thinking “it can’t be done.”

What we need: volunteers and specialists.

I believe that each one of us can do something to support the children, even if one is inexperienced or hasn’t thought about this until now. Children in foster homes believe that they are all alone in the world, abandoned in the State’s care. They feel lonely and they see their future in very dark shades.

Our message is that every person can support them, especially by acceptance and showing them that they also matter. You don’t have to be a specialist to know how to ask a kid what he likes to do, or to accompany him/her to a movie and then discuss a little what the main characters were doing. We wish for many others to join our program and to “stick” with the kids, become their friends and mentors. They can learn as they go how to work best with the youngest ones – the most important thing to do is to make themselves available.

We also need professionals in our team, especially psychologists and coaches, and people to help us organise and communicate better, so that we will be able to involve more volunteers. We hope to build a team of volunteers that write, create graphic, present the project in future volunteers circles, organise events, even by only giving two hours a week for our cause. Also, it would be great if we managed to bring a team of volunteering psychologists that believe in the chance these kids have and want to help them develop – even through a small involvement, starting from two hours each week.

At the workshop, I will put together various ideas about working with volunteers, ambition and perseverance, but also about a network of dedicated people from the Ajungem MARI community that can support other initiatives. Also, I hope to find there other people that believe in what we do and are willing to offer a little of their time and abilities to raise our children.

Photos: Ajungem MARI

##:ro: Romanian version

Ajungem MARI e un Făt-Frumos din flori. Făt-Frumos pentru că a crescut într-un an cât alții în 7 - astăzi, 360 de voluntari din 5 orase îndeplinesc săptămânal misiunea frumoasă și grea de a-i încuraja pe copiii din centre de plasament să Ajungă MARI. Din flori pentru că a fost rodul unei conjuncturi nefericite și a unei mari dorințe de a-i ajuta pe copii.

Pe scurt, Ajungem MARI e programul educațional prin care copiii instituționalizați participă la cursuri interactive de română, matematică, engleză, muzică, dans, teatru, arte plastice și educatie pentru sănătate, ies din centre la spectacole, la filme sau în parcuri, vizitează locuri de muncă pentru a descoperi ce le place, merg în tabere de dezvoltare personală și petrec timp cu voluntari care le devin modele și îi motiveaza să Ajungă MARI.

Un șut în fund e un pas înainte. Sau resursele pe care le ai deja în jur.

Numele l-a primit la două ore după ce ne-a venit ideea proiectului, pe 8 iunie 2014, la Festivalul Femei pe Mătăsari.

De când îmi dădusem demisia de la fostul job, de două săptămâni, lucram intens la lansarea unui proiect amplu pentru copii defavorizați, în colaborare cu o asociație în care credeam. Era un proiect care își propunea un impact mai mare decât cel pe care îl coordonasem în cadrul celeilalte asociații la fusesem angajată, unde 200 de voluntari predau engleza prin joc. Însă, deși iubeam proiectul și voluntarii, simțeam că acești copii au nevoie de mai mult decât de două ore pe săptămână.

Entuziasmul lansării s-a transformat brusc în dezamăgire când, din cauza unor orgolii fără sens, organizatorii cu care colaboram au renunțat la proiect și au dispărut de la propriul eveniment, cu stand cu tot. Am rămas debusolată alături de voluntarii care mă urmaseră de la o asociație la alta, gândindu-mă la cât de nedrept se încheie povestea.

Acea seara a fost, de fapt, începutul. „Cum să nu mai facem noi proiectele?! Le facem oricum!”, m-au încurajat voluntarii. O veche prietenă care venise să ne ajute și care îmi promisese două finanțări mi-a zis că mă susține în continuare dacă găsesc un cadru legal. Un prieten din liceu m-a asigurat că pot să desfășor proiectele prin asociația lui. Și mai și, vecina de la masa alăturată nouă, care se ocupa de al treilea proiect de finanțare la care aplicasem, ne-a auzit brainstorming-ul și mi-a promis că finanțarea va exista pentru ceea ce construiam noi atunci. Printre aceste asigurări care ne alimentau încrederea în program am ajuns și la nume: Ajungem MARI. 3 ore de lucru, 3 proiecte de finanțare, o gașcă de voluntari valoroși și o promițătoare lansare la Street Delivery ce urma în 4 zile, timp destul cât să venim cu site, logo și o strategie de promovare.

Resursa esențială: oamenii

Munca pe care o facem cere empatie, răbdare și energie - ingrediente care, oricât buget ai avea, nu se pot cumpăra. Asta înseamnă că dacă există vreo rețetă a succesului Ajungem MARI, resursa cheie sunt oamenii, de departe.

Pentru a ajunge la 600 de copii din centre de plasament a fost nevoie și de multă muncă de coordonare, comunicare și strângere de fonduri. În primele luni, ne-am concentrat eforturile pe încheierea acordurilor cu Protecția Copilului, demararea proiectelor și strangerea primelor fonduri care sa asigure proiectele. În paralel ne-am dezvoltat capacitatea de coordonare a voluntarilor, număr care a crescut rapid - de la 70 de oameni în vara lansării, la 160 în toamnă și la 200 astăzi, doar în București. Alături de ei se numără și cei 160 de voluntari din alte 4 orașe din țară. Liceeni, studenți și angajați au în comun faptul că sunt oameni care fac săptămânal lucruri uluitoare.

Evenimente, fundraising și construire de comunitate

Vizibilitatea este importantă în inițiativele care se susțin din entuziasmul oamenilor de a se oferi voluntari. De aceea participăm des la evenimente care aduc oamenii în stradă sau… la scenă. Am fost cu standul Ajungem MARI la târguri de educație, dar și la multe festivaluri - InTransylvania, PadinaFest, BurgerFest, Femei pe Mătăsari și Street Delivery.

Acțiunile de strângere de fonduri sunt, pe lângă principala sursă de finanțare, și ocazii pentru a construi o comunitate de oameni binevoitori care susțin cauza în mai multe feluri decât strict financiar. Cunoscându-ne echipa și văzând ceea ce facem, oamenii ajung să-și dorească să ajute în orice fel pot – cu idei, recomandări, sfaturi, persoane de contact, invitații și multe altele.

Este minunat că atunci când ne simțim copleșiți apare cate un impuls de la comunitatea extraordinară din jurul Ajungem MARI: cineva se gândește să sprijine cauza alergând la un maraton, orgânizand o cină caritabilă, donând sumele primite pentru servicii de fotografie, din workshop-uri de improvizatie sau chiar din spectacole de stand-up comedy. Săptămâna viitoare, de exemplu, o artistă ne donează tatuaje de henna, câțiva oameni faini se întrec la concurs de caiac (invitația e deschisă), iar apoi organizăm eveniment caritabil cu clătite. :smile:

Ce urmează: extindere sustenabilă

Programul se extinde cu ajutorul coordonatorilor locali în țară, iar în București am consolidat o echipă de voluntari plini de inițiativă. Ei coordoneaza singuri două proiecte care merg excepțional fără ajutorul echipei de bază, prinsă cu multe altele. Prin „Explorator pentru o zi”, 10 oameni au organizat peste 40 de ieșiri cu copiii de la începutul anului, iar de curând am dat startul și proiectului „Îndrăznește să visezi!”, întâlniri de orientare profesională pentru copii alături de mentori din diverse domenii.

La Ajungem MARI apar mereu noi proiecte, evenimente, idei și în fiecare zi îmi dau seama că putem face mai multe și mai bine. În acest an de funcționare am învățat că sunt extrem de mici șansele ca ceva din ceea ce ne propunem să fie chiar imposibil de realizat.

Se poate să te ocupi și de proiecte, evenimente, comunicare, parteneriate și acte contabile, contracte și finanțări în același timp. Le poți învăța pe toate luându-le pe rând și cerând ajutor acolo unde nu te descurci. Numai să nu pornești cu „nu se poate”.

De ce avem nevoie: voluntari și specialiști

Cred ca fiecare din noi poate face ceva pentru a-i susține pe copii, chiar dacă nu are experiență sau nu s-a gândit până acum la asta. Copiii din centre cred că sunt ai nimanui, abandonați în grija statului. Se simt singuri și își văd viitorul destul de sumbru.

Mesajul nostru este că fiecare persoană îi poate sprijini, mai ales prin acceptare și arătându-le că și ei contează. Nu trebuie să ai prea multă pregătire ca să întrebi un copil ce îi place să facă, sau să-l însoțești la un film iar apoi să discuți un pic despre ce faceau personajele principale. Ne dorim să se alăture cât mai mulți oameni care să se lipească de copii, să le devină prieteni și mentori. Pot învăța pe parcurs cum să lucreze cel mai bine cu cei mici - cel mai important este să se facă disponibili.

Avem nevoie și de specialiști în echipă, mai ales de psihologi și de coaches, dar și de oameni care ne pot ajuta să ne organizăm și să comunicăm mai bine, în așa fel încât să implicăm și mai mulți voluntari. Sperăm să construim o echipă de voluntari care să scrie, să creeze grafică, să prezinte proiectul în cercuri de viitori voluntari, să organizeze evenimente, chiar și oferind doar două ore pe săptămână pentru cauza noastră. De asemenea, ar fi extraordinar dacă reușim să aducem o echipă de psihologi voluntari care să creadă în șansele acestor copii și să îi ajute să se dezvolte - tot cu o implicare modestă, pornind de la două ore pe săptămână.

La workshop voi pune la comun idei despre lucrul cu voluntarii, ambiție și perseverență, dar și o rețea de oameni faini din comunitatea Ajungem MARI care pot sprijini și alte inițiative. Tot atunci, sper să găsesc si alți oameni care să creadă în ceea ce facem și să-și ofere un pic din timp și abilități ca să îi ridicăm pe copiii noștri.

Fotografii: Ajungem MARI


Quality control?

@Iarina_Stefanescu ma bucur sa te citesc! Ne-am cunoscut scurt la Femei pe Matasari, daca iti amintesti.

E o poveste care suna parca prea bine… de ce zic asta e pentru ca noua cu EdgeRyders ne e foarte greu sa crestem capacitatea de executie pe proiecte, chiar daca sunt atatia oameni aici pe platforma care ar putea fi mobilizati si au un skillset potrivit. De ce ne e greu? Costurile de coordonare sunt foarte mari, inclusiv sa te intalnesti, sa explici, sa-i dai omului timp sa invete cultura proiectului… altfel risti sa creezi mai multe probleme decat rezolvi. Probabil ca in cazul nostru disponibilitatea ceruta e mai ridicata si asta creste costul, dar in cazul vostru parca responsabilitatea pe “post” e mai mare… si atunci ma intreb cum eviti probleme sau cum faci managementul oamenilor? Eu sunt prima care crede in comunitati care se auto-organizeaza, insa la nivel de crestere a unei organizatii mi se pare mai dificil. Raman deocamdata cu explicatia ta, dar totusi sunt curioasa:

Nu trebuie să ai prea multă pregătire ca să întrebi un copil ce îi place să facă, sau să-l însoțești la un film iar apoi să discuți un pic despre ce faceau personajele principale. Pot învăța pe parcurs cum să lucreze cel mai bine cu cei mici - cel mai important este să se facă disponibili. 

Formarea voluntarilor


Desi nu le cerem voluntarilor nostri experienta, ci doar implicare si dorinta de a ajuta, ei participa totusi inainte de a merge la copii la traininguri si la testare psihologica. Astfel identificam resursele fiecaruia si cu ce fel de beneficiari poate lucra asa incat castigul sa fie cat mai mare de ambele parti. Nevoile copiilor sunt diverse: de la a fi insotit si a i se traduce un film, la a fi integrat printre alti copii sau pregatit la limba romana pentru corigenta. Voluntarii sunt invatati la traininguri cum sa lucreze cu copiii si cum sa faca fata diverselor situatii pe care le-ar putea intampina in timpul activitatilor.

Pe langa voluntarii care lucreaza strict cu copiii, mai avem si voluntari care ajuta punctual pe coordonare de activitati; super-voluntari, cum le spunem noi :). Totusi, evolutia programului se datoreaza si faptului ca exista o nevoie vizibila de implicare, usor perceputa de publicul larg si o cauza cu care ei rezoneaza.

Check out

@Iarina_Stefanescu, este o platforma de matching intre voluntari si asociatii pe care o creste si @Ciprian, care stiu ca e interesat si de feedback din partea asociatiilor, platforma fiind in permanenta imbunatatire.

EdgeRyders inscrisa pe

@Ciprian, pentru ca tu nu ai scris undeva despre platforma DeBunavoie aici pe Edgeryders, folosesc thread-ul acesta pentru orice relationat cu numere mari de voluntari. Cu permisiunea @Iarina_Stefanescu.

Noi suntem inscrisi, si o sa postez si Spot the Future ca proiect.

Ma intrebam daca @Octavia, o prietena care lucreaza de mult timp cu Fundatia Noi Orizonturi si cluburile de liceeni Impact, n-ar fi interesata sa propuna platforma retelei Noi Orizonturi? Sau sa le propuna elevilor din cluburi sa lucreze putin si ca mentori in Ajungem Mari?

Ajungem Mari ajunge departe

Am auzit doar lucruri bune despre Ajungem Mari. Mi se pare un lucru deosebit, dar greu, insa cred ca merita toate eforturile. Am prieteni care se pregatesc sa fie voluntari, stiu ca este un proces laborios dar asta este foarte bine.

Succes si abia astept sa ne cunoastem :slight_smile:

How to start volunteering?

Wow, mi se pare grozav proiectul asta din descriere, si mi se pare foarte tare cat si cum a reusit sa se extinda in perioada aceasta de timp, si spre ce fel de dezvoltare pare sa tinda. Great work!

Citind asta, cumva mi s-a dus gandul la programele de voluntariat promovate in scoli/ licee, si la cum ar putea fi un canal foarte bun de promovare al unei miscari de acest fel. Momentan, din cate stiu sau cel putin in experienta mea, programele de voluntariat promovate in prezent in scoli se limiteaza la o strangere de haine si jucarii pe an si eventual la diferite evenimente de Craciun sau alte sarbatori organizate pentru diverse orfelinate.

Mereu m-am gandit ca am putea face mai mult, ca am putea avea programe mai sustenabile care sa ajute acesti copii sa se dezvolte altfel pe termen lung. Mai mult decat atat, mereu am vazut elevi dornici sa se implice mai mult, dar care nu ar face neaparat pasul urmator fara putin ajutor, fara un extra impuls. Cred ca voluntariatul e mult prea putin promovat in directia aceasta, si cred mult ca ar exista o deschidere enorma. Pe langa potentialul enorm de a aduna multi oameni, ar putea avea un efect benefic si asupra elevilor, in sensul ca i-ar putea responsabiliza trecand prin niste experiente mai diverse.

Poate apucam sa dezbatem mai pe indelete saptamana asta, as fi interesata sa vad ce credeti voi despre asta!

Voluntarii nostri

Voluntarii care vor sa se implice trebuie sa faca mai multi pasi pentru a intra in proiect (initial trimit CV si scrisoare de intentie, apoi completeaza un formular, participa la doua traininguri si la o testare psihologica) pentru ca asa ne asiguram ca isi iau activitatea in serios si ca vor merge constant la copii.

Vara trecuta, 90% dintre voluntari au fost liceeni, dar din liceele bune, unde deja este promovat voluntariatul. Totusi, ar fi grozav sa avem mai multi profesori iubiti de elevi care sa le explice acestora de ce e voluntariatul e important si benefic pentru ei!

Hei @Noemi, Bună @Iarina_Stefanescu,

Mă bucur să văd EdgeRyders și AjungemMari pe

Vă invit mai departe să vă înregistrați câte un proiect și să îmi spuneți cum vă simțiți pe platformă. Cum bine zice @Alex_Stef, suntem în plină dezvoltare și asimilare de feedback gustos.

O zi frumoasă,